Limba semnelor

Printre studiile în limba engleză referitoare la surditate, distingem între Surzi cu sau fără majusculă. Termenul “Surzi” scris cu litera mare “S” desemnează persoanele deficiente auditiv care se revendică ca făcând parte din comunitatea Surzilor și care utilizează în principal o limbă a semnelor indigenă ca primă limbă sau preferată. In schimb, cuvântul “surzi” scris cu litera mică “s” desemnează persoanele care sunt considerate medical ca deficiente auditiv, dar care nu consideră că fac parte din comunitatea Surzilor și care nu utilizează în mod necesar o limbă a semnelor indigenă. (consultă: "Limbile semnelor în învățământul din Europa – Explorare preliminară", Lorraine LEESON, Dublin, Consiliul Europei, 2006)

Nu. Adesea, copiii persoanelor Surde învață în egală măsură limba semnelor; limba semnelor maternă a părinților va fi prima lor limbă, înainte de orice altă limbă vorbită. În plus, părinții, frații și surorile copiilor Surzi învață limba semnelor pentru a facilita comunicarea. Numeroase persoane învață de asemenea limba semnelor în timpul liber deoarece au prieteni Surzi, pentru că doresc să devină traducători sau sunt pur și simplu interesate de această limbă.

Nu. Există numeroase variante și, la fel ca pentru limbile vorbite, se poate să existe mai mult de o limbă a semnelor în aceeași țară. Există, de exemplu, două limbi ale semnelor în Belgia (limba semnelor belgiană francofonă și limba semnelor flamandă) sau în Spania (limba semnelor spaniolă și limba semnelor catalană). In plus, există limbi ale semnelor diferite în țări a căror limbă vorbită este aceeași, precum în Regatul Unit și în Irlanda. Acest fapt decurge din evoluțiile istorice care diferă de cele ale limbilor vorbite.

Da, există familii de limbi în cadrul limbilor semnelor. De exemplu, limbile semnelor austriacă și neerlandeză pot cu ușurință să fie înțelese de către o persoană care stăpânește limba semnelor germană, față de o persoană care stăpânește limba semnelor italiană. Dimpotrivă, limba semnelor britanică este foarte diferită de alte limbi ale semnelor europene și seamănă doar cu limba semnelor australiană.

Există un sistem internațional de comunicare numit “Semne internaționale” (SI). Limba semnelor internaționale (LSI) este în general utilizată în timpul conferințelor internaționale și reuniunilor cu participanți care nu cunosc o limbă comună a semnelor. Intr-adevăr, această limbă auxiliară servește drept lingua franca utilizatorilor de limbă a semnelor din diferite țări, de asemenea, într-o conversație spontană. Totuși, nefiind o limbă în sens propriu, modul de comunicare “SI” nu poate fi comparat cu Esperanto. Nu există nici gramatică, nici lexic definite, se bazează în mod esențial pe gesturi care nu au sens decât în contexte specifice și utilizează un vocabular născut din limba maternă a utilizatorului de limbă a semnelor. Acest lucru înseamnă că semnele sunt clarificate și, adesea, mai mult de un semn este utilizat pentru a descrie un concept pentru a asigura înțelegerea.

Nu. Este vorba de limbi în întregime care au propria lor gramatică și sintaxă. Ca pentru celelalte limbi, există idiomuri dificil de tradus și anumite cuvinte/semne care nu au echivalente în alte limbi (ale semnelor).

Tentative de standardizare au avut loc în Europa. Or, ca pentru limbile vorbite, aceste tentative au fost fără succes și dialectele subzistă încă. Acest eșec este datorat în egală măsură școlilor pentru Surzi și celor care nu aud bine, situate în diferite locuri în diverse țări, care utilizează anumite semne care sunt apoi diseminate de către copii. Semnele pentru zilele săptămânii și pentru luni sunt adesea diferite, ca și semnele pentru culori.

Este o întrebare dificilă. Nu există statistici fiabile în fiecare stat membru. Se estimează numărul Surzilor care utilizează limbile semnelor ca fiind de 750 000 în Uniunea Europeană. În medie, partea Surzilor care utilizează limba semnelor se ridică la 0,1% din populația globală într-o țară dată. Această cifră nu include persoanele care învață limba semnelor ca o a doua limbă, copiii părinților Surzi sau alți membri ai familiei. În Finlanda, de exemplu, se apreciază că numărul utilizatorilor limbii semnelor este de 5 000, în Franța de 100 000 și între 20 000 și 30 000 în România.

Ministerul francez al Educației naționale a pregătit o adaptare parțială a CECR (a versiunii franceze) pentru limba franceză a semnelor, în special nivelurile comune de referință și descriptorii.

http://www.signwriting.org/, sau http://assets.cambridge.org/97805216/37183/sample/9780521637183web.pdf (capitolul despre « convenții »), sau http://www.sign-lang.uni-hamburg.de/projects/hamnosys.html.

Cel mai bine este să contactați Asociația Națională a Surzilor din țara dumneavoastră pentru a vă informa mai mult despre posibilitățile de a urma cursuri de limbă a semnelor și despre limba semnelor națională. Veți găsi informații despre toate asociațiile Surzilor din UE pe site-ul web al Uniunii Europene a Surzilor (EUD): http://eud.eu/EUD_Members-i-159.html (harta). Veți găsi, de asemenea, mai multe informații pe site-ul web al Federației Mondiale a Surzilor: http://www.wfdeaf.org/members/ordinary-members/list-of-members.